ADHD – întrebări și mituri

În ultima vreme primesc tot mai multe întrebări și particip în tot mai multe discuții pe tema ADHD. Posibil pentru că lucrez frecvent cu acest diagnostic și anul acesta a fost subiectul despre care am vorbit la câteva conferințe. Cred însă că nu este doar atât, ci și o curiozitate sănătoasă, combinată cu o doză de scepticism. De aceea m-am gândit să răspund aici celor mai frecvente întrebări pe care le primesc despre ADHD.

ADHD este o modă?

Pe scurt, nu este o tendință modernă. Tulburarea a fost menționată ca posibil diagnostic încă de peste 200 de ani, iar prima apariție oficială într-un manual de diagnostic a fost în DSM III (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), în 1968 (Lange et al., 2010).

Există totuși câteva schimbări importante și recente. Una dintre ele este faptul că, începând cu DSM-V (2013), ADHD nu mai este considerat un diagnostic de excludere pentru tulburarea de spectru autist (TSA). Din acest motiv există termenul neoficial AuDHD (autism + ADHD), folosit pentru că cele două afecțiuni coexistă foarte frecvent.

Tot de atunci s-a investit mult mai mult efort în cercetarea modului în care ADHD se manifestă la adulți, diferit față de copii. În majoritatea cazurilor, diagnosticul se menține pe tot parcursul vieții sau poate deveni problematic abia la vârsta adultă. De asemenea, manifestarea ADHD la femei sau la persoanele crescute în rol de gen feminin poate fi diferită și, de multe ori, mai dificil de identificat la o vârstă timpurie.

Toată lumea are puțin ADHD?

Toată lumea se simte tristă din când în când, dar nu toată lumea are depresie. Toată lumea calcă greșit ocazional, dar nu toată lumea suferă o entorsă sau o luxație de gleznă. Toată lumea intră, din când în când, într-o cameră și nu mai știe de ce se află acolo, dar nu toată lumea trăiește această experiență de mai multe ori pe zi, în fiecare zi. A avea, ocazional, unul sau mai multe simptome face parte din experiența umană firească.

În stabilirea unui diagnostic de ADHD se ține cont de numărul de simptome, de frecvența lor și de măsura în care afectează viața persoanei. Este importantă și prezența simptomelor pe parcursul întregii vieți: ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, iar în cele mai multe cazuri simptomele sunt prezente, într-o anumită formă, încă din copilărie.

În plus, ADHD are o componentă ereditară foarte puternică. Acest lucru poate face ca o persoană să crească considerând că anumite dificultăți sunt ceva prin care trece toată lumea, pur și simplu pentru că le-a văzut în familie.

ADHD este cauzat de educație deficitară?

Așa cum am menționat, ADHD este o tulburare de neurodezvoltare. Asta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, vorbim despre un mod specific în care creierul este structurat încă de la naștere, nu despre un rezultat al stilului de parenting.

Educația poate influența modul în care se manifestă unele simptome sau momentul în care acestea încep să afecteze funcționarea persoanei. De exemplu, în absența dispozitivelor electronice, o persoană cu ADHD va manifesta simptomele într-un mod diferit, dar nu mai puțin real. Pe de altă parte, expunerea timpurie și prelungită la ecrane poate întârzia dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare la copii. Aceste întârzieri pot fi recuperate ulterior, dacă nu sunt prezenți alți factori care complică procesul (ex. autism).

Un posibil exemplu: o persoană care crește într-un mediu foarte structurat poate descoperi propriile dificultăți abia atunci când se mută de acasă sau când apar una sau mai multe situații care cer multă organizare proprie, precum studiile superioare, un loc de muncă solicitant, mutarea împreună cu un partener sau venirea unui copil.

În concluzie

ADHD nu este o etichetă la modă, nici o consecință automată a unei educații “greșite”, ci o tulburare de neurodezvoltare reală, cu manifestări care variază în funcție de vârstă, gen și context de viață. Înțelegerea acestor nuanțe ajută la o identificare mai timpurie și la un sprijin mai potrivit pentru persoanele care trăiesc cu ADHD.

Am mai putea continua mult pe acest subiect, dar rămânem aici pentru acum. Dacă vrei să explorezi un subiect conex, am scris și despre reglare emoțională (aici).